joi, 3 mai 2012

Sunt convinsă că puţină perseverenţă în stradă ar putea schimba ceva

Dacă mi-ai fi spus acum 3 luni că am să ajung să vorbesc astăzi despre sistem, ideologii, democraţie, politici de gen, reprezentare, represiune, abuzuri, comisii, marşuri, electorat, clasă politică, corupţie, taxe, constituţie, CEDO ... aş fi zâmbit fugar, mi-aş fi aprins o ţigară replicând că pe mine nu mă interesează politica, mie îmi plac poveştile, fumul şi bătăile inimii. 

Eram pe la Universitate acum 3 luni, când atrasă de oameni, zgomot şi neprevăzut am intrat în vârtejul emoţiilor civice. Am citit sute de poveşti scrise pe bucăţi de carton sau pictate pe pânze, am plâns fum şi am îmbrăţişat inimi bătute. M-am întors şi a doua zi, şi a treia şi tot aşa zi de zi, aceeşi oameni, aceleaşi gânduri, aceleaşi emoţii, aceleaşi idealuri, acelaşi fum care prindea contur, căpăta formă şi voce, o voce care era şi a mea. Nemulţumirile mele, plângerile turnate constant între patru pereţi erau acum pe buzele tuturor, erau în stradă, se tranformau în revendicări, erau auzite şi chestionate, dezbătute. Mi-ar plăcea să spun că măcar una a fost rezolvată, dar sincer nu cred asta. Am simţit în schimb parfum de frică venind dinspre cei chestionaţi. Şi sunt convinsă că puţină perseverenţă în stradă ar putea schimba ceva. Un Marș Pentru Democrație!

(Alina-Daniela Istrate, 26 de ani)

Aşteptăm în continuare mesajele voastre la adresa unmarspentrudemocratie@gmail.com

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu